Regulament de arbitraj UNCITRAL


Sectiunea III. Proceduri de arbitraj

➲ Dispozitii generale (articolul 17)

➲ Locatia de arbitraj (articolul 18)

➲ Limbă (articolul 19)

➲ Declaratie de creante (articolul 20)

➲ Întâmpinare (articolul 21)

➲ Amendamentele la cerere sau apărare (articolul 22)

➲ Exceptiile privind jurisdictia tribunalului arbitral (articolul 23)

➲ Alte declaratii scrise (articolul 24)

➲ Perioade de timp (articolul 25)

➲ Măsuri vremelnice (articolul 26)

➲ Probe (articolul 27)

➲ Audieri (articolul 28)

➲ Expertii numiti de către curtea de arbitraj (articolul 29)

➲ Implicit (articolul 30)

➲ Închiderea audierilor (articolul 31)

➲ Renuntarea la dreptul de opozitie (articolul 32)


Dispozitii generale
Articolul 17

1. Sub rezerva prezentului Regulament, tribunalul arbitral poate efectua arbitrajul în maniera pe care o consideră oportună, cu condiția ca părțile să fie tratate cu egalitate și, ca într-un stadiu al procedurii, fiecărei părți să îi fie dată o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul. Tribunalul arbitral, în exercitarea puterii sale de apreciere, va conduce procedura pentru a evita întârzierile inutile și cheltuielile și pentru a oferi un proces echitabil și eficient pentru soluționarea litigiilor părților.
2. De îndată ce este posibil după constituirea sa și după ce părțile au fost invitate să-și exprime punctul de vedere, tribunalul arbitral va stabili programul provizoriu al arbitrajului. Tribunalul arbitral poate, în orice moment, după ce a invitat părțile să-și exprime punctele de vedere, să extindă sau să scurteze orice perioadă de timp prevăzută în prezentul Regulament sau convenită de către părți.
3. Într-un anumit stadiu al procedurii, la cererea oricărei părți, tribunalul arbitral poate organiza audieri pentru prezentarea de probe cu martori, inclusiv experți sau pentru pledoarii. În absența unei astfel de cereri, tribunalul arbitral va decide dacă va organiza astfel de audieri sau dacă acțiunea se va desfășura în baza unor documente și a altor materiale.
4. Toate comunicările către tribunalul arbitral ale unei părți, vor fi comunicate de către această parte tuturor celorlalte părți. Aceste comunicări se fac în același timp, cu excepția cazurilor permise de tribunalul arbitral în cazul în care acest lucru se poate face în conformitate cu legislația în vigoare.
5. Tribunalul arbitral poate, la cererea oricărei părți, permite uneia sau mai multor terțe persoane, să se implice în arbitraj, din moment ce o parte a implicat o astfel de persoană, aceasta devine parte la acordul de arbitraj, cu excepția cazului în care tribunalul arbitral constată, după ce toate părțile, inclusiv persoana sau persoanele care urmează să se alăture, au primit posibilitatea de a fi ascultate, că această implicare a altor persoane nu ar trebui permisă din cauza prejudiciului adus vreuneia dintre părți. Tribunalul arbitral poate acorda o singură decizie sau mai multe pentru toate părțile implicate într-un astfel proces de arbitraj.

Locatia de arbitraj
Articolul 18

1. Dacă părțile nu au convenit în prealabil cu privire la locația de arbitraj, aceasta se stabilește de către tribunalul arbitral, având în vedere circumstanțele cauzei. Decizia se consideră a fi fost luată la locația de arbitraj.
2. Tribunalul arbitral se poate întruni în orice locație pe care o consideră adecvată pentru deliberări. Dacă nu s-a convenit altfel de către părți, tribunalul arbitral se poate reuni, de asemenea, în orice locație pe care o consideră adecvată pentru orice alt scop, inclusiv audieri.

Limbă
Articolul 19

1. Sub rezerva unui acord al părților, tribunalul arbitral, imediat după numirea sa, va stabili limba sau limbile care se vor utiliza în cadrul procedurii. Această hotărâre se aplică declarației de creanțe, întâmpinării, precum și oricăror alte declarații scrise suplimentare și, dacă audierilor vor avea loc, limbii sau limbilor utilizate în astfel de audieri.
2. Tribunalul arbitral poate dispune ca toate documentele anexate la declarația de creanță sau la întâmpinare, precum și orice documente suplimentare sau exponate prezentate în cadrul procedurii, livrate în limba lor originală, să fie însoțite de o traducere în limba sau limbile convenite de către părți sau stabilite de tribunalul arbitral.

Declaratie de creante
Articolul 20

1. Reclamantul va comunica declarația sa de creanță în scris pârâtului și fiecărui arbitru într-o perioadă de timp care urmează a fi stabilită de tribunalul arbitral. Reclamantul poate alege ca notificarea sa de arbitraj prevăzută la articolul 3 să fie tratată ca o declarație de creanță, cu condiția ca notificarea de arbitraj să fie, de asemenea, în conformitate cu cerințele de la alineatele 2-4 din prezentul articol.
2. Declarația de creanțe va include următoarele:
(a) Numele și datele de contact ale părților;
(b) O declarație a faptelor care susțin creanța;
(c) Problemele în cauză;
(d) Soluția sau remediul căutat;
(e) Temeiul de drept sau argumentele care susțin creanța.
3. O copie a oricărui contract sau a altui instrument juridic din sau în legătură cu care apare litigiul și a acordului de arbitraj se va anexa declarației de creanță.
4. Declarația de creanță, în măsura în care este posibil, va fi însoțită de toate documentele și alte probe invocate de reclamant, sau care conțin referiri la acestea.

Întampinare
Articolul 21

1. Pârâtul va comunica întâmpinarea sa în scris reclamantului și fiecărui arbitru într-o perioadă de timp care urmează a fi stabilită de tribunalul arbitral. Pârâtul poate alege ca răspunsul său la notificarea sa de arbitraj prevăzută la articolul 4 să fie tratat ca o întâmpinare, cu condiția ca răspunsul la notificarea de arbitraj să fie, de asemenea, în conformitate cu cerințele alineatului 2 din prezentul articol.
2. Întâmpinarea va face referire la punctele (b) - (e) din declarația de creanță (articolul 20, alineat 2). Întâmpinarea, în măsura în care este posibil, va fi însoțită de toate documentele și alte probe invocate de pârât, sau care conțin referiri la acestea.
3. În declarația sa de creanță, sau într-o etapă ulterioară din cadrul procedurii de arbitraj, dacă tribunalul arbitral decide că întârzierea a fost justificată în aceste circumstanțe, pârâtul poate face o cerere reconvențională sau se poate baza pe o cerere, în scopul unei compensații, cu condiția ca tribunalul arbitral să aibă jurisdicție asupra acestui lucru.
4. Prevederile articolului 20, alineatele 2-4, se vor aplica cererii reconvenționale, creanței conform articolului 4, alineatul 2 (f), și creanței prezentate în scopul obținerii unei compensații.

Amendamentele la cerere sau apărare
Articolul 22

În cursul procedurii arbitrale, o parte poate modifica sau completa cererea sau apărarea, inclusiv o cerere reconvenţională sau o cerere în vederea compensării, cu excepţia cazului în tribunalul arbitral consideră că este nepotrivit să acorde o astfel de modificare sau completare având în vedere întârzierea de formare sau care aduce atingere altor părţi sau oricăror alte circumstanţe. Cu toate acestea, o cerere sau o apărare, inclusiv o cerere reconvenţională sau o cerere în vederea compensării, nu pot fi modificate sau completate în aşa fel încât cererea sau apărarea ies din competenţa tribunalului arbitral.

Exceptiile privind jurisdictia tribunalului arbitral
Articolul 23

1. Tribunalul arbitral are competenţa de a se pronunţa asupra propriei competenţe, inclusiv privind orice obiecţii cu privire la existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale. În acest scop, o clauză de arbitraj care face parte dintr-un contract este considerată un acord independent de celelalte clauze ale contractului. O decizie a tribunalului arbitral care stabileşte faptul că un contract este nul nu implică în mod automat nulitatea clauzei arbitrale.
2. Excepţia că tribunalul arbitral nu are competenţă este invocată în întâmpinare sau, cu privire la o cerere reconvenţională sau o cerere în vederea compensării, în răspunsul la cererea reconvenţională sau la cererea de compensare. O parte nu este împiedicată să invoce un astfel de motiv prin faptul că a numit sau a participat la numirea, unui arbitru. O excepţie că tribunalul arbitral depăşeşte sfera autorităţii sale se ridică de îndată ce problema presupusă a fi dincolo de domeniul de aplicare al autorităţii sale este ridicată în cursul procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral, în ambele cazuri, poate admite o excepţie ulterioară în cazul în care consideră că întârzierea este justificată.
3. Tribunalul arbitral se poate pronunţa asupra unei excepţii prevăzute la alineatul 2, fie ca întrebare preliminară sau privind o hotărâre pe fond. Tribunalul arbitral poate continua procedura arbitrală şi poate lua o hotărâre, indiferent de contestarea competenţei sale în faţa unei instanţe.

Alte declaratii scrise
Articolul 24

Tribunalul arbitral decide ce alte declaraţii scrise, în plus faţă de cerere introductivă şi întâmpinarea, sunt necesare de la părţi sau pot fi prezentate de acestea şi stabileşte perioadele de timp pentru a comunica astfel de declaraţii.

Perioade de timp
Articolul 25

Perioadele de timp stabilite de tribunalul arbitral pentru comunicarea declaraţiilor scrise (inclusiv cererea introductivă şi întâmpinarea) nu trebuie să depăşească 45 zile. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate prelungi termenele în cazul în care ajunge la concluzia că prelungirea este justificată.

Măsuri vremelnice
Articolul 26

1. Tribunalul arbitral poate, la cererea unei părţi, să acorde măsuri provizorii.
2. O măsură provizorie este orice măsură temporară prin care, în orice moment înainte de emiterea hotărârii prin care litigiul este în final hotărâtă, tribunalul arbitral dispune ca o parte, de exemplu, şi fără limitare, la:
(a) Menţinerea sau restabilirea status quo în aşteptarea stabilirii litigiului;
(b) Luarea măsurilor care să împiedice, sau abţinerea de la luarea măsurilor care ar putea provoca, (i) prejudiciu curent sau iminent sau (ii) aduce prejudicii procesului arbitral în sine;
(c) Asigurarea unui mijloc de conservare a activelor din care o hotărâre ulterioară poate fi satisfăcută;
(d) Păstrarea dovezii care poate fi relevantă şi materială pentru soluţionarea litigiului.
3. Partea care solicită o măsură provizorie în conformitate cu alineatele 2 (a) la (c) trebuie să satisfacă tribunalul arbitral care:
(a) Se poate produce prejudicierea care nu este reparabilă adecvat printr-o hotărâre de despăgubiri dacă măsura nu este comandată, şi astfel
prejudiciul prevalează substanţial prejudiciul care este de natură să rezulte pentru partea împotriva căreia măsura este îndreptată dacă se acordă măsura; şi
(b) Există o posibilitate rezonabilă că partea solicitantă să reuşească pe fondul cererii. Determinarea privind această posibilitate nu trebuie să afecteze libertatea tribunalului arbitral de a lua orice determinare ulterioară.
4. În ceea ce priveşte cererea măsurilor provizorii în temeiul alineatului 2 (d), dispoziţiile de la punctele 3 (a) şi (b) se aplică numai în măsura în care tribunalul arbitral le consideră adecvate.
5. Tribunalul arbitral poate modifica, suspenda sau anula o măsură provizorie pe care a acordat-o, la cererea oricărei părţi sau, în circumstanţe excepţionale şi după notificarea prealabilă a părţilor, la propria iniţiativă a tribunalului arbitral.
6. Tribunalul arbitral poate solicita ca partea care solicită o măsură provizorie să furnizeze asigurare adecvată în legătură cu măsura.
7. Tribunalul arbitral poate solicita imediat oricărei părţi să comunice orice modificare semnificativă a circumstanţelor pe baza cărora măsura provizorie a fost solicitată sau acordată.
8. Partea care solicită o măsură provizorie poate fi răspunzătoare pentru orice costuri şi daune cauzate de măsuraa respectivă faţă de oricare parte, în cazul în care tribunalul arbitral decide mai târziu că, în circumstanţele care prevalează la data respectivă, măsura nu ar fi fost acordată. Tribunalul arbitral poate acorda astfel de cheltuielile şi daune oricând pe parcursul procesului.
9. O cerere de măsuri provizorii adresată de oricare parte către o autoritate judiciară, nu trebuie să fie considerată incompatibilă cu acordul de arbitraj, sau ca renunţare la acordul respectiv.

Probe
Articolul 27

1. Fiecare parte va avea sarcina de a dovedi faptele invocate în sprijinul cererii sau apărării.
2. Martori, inclusiv experţii, care sunt prezentaţi de părţi să depună mărturie la tribunalul arbitral cu privire la orice fapt sau expertiză pot fi orice persoane, chiar dacă sunt parte din procedura de arbitraj sau au legătură cu una dintre părţi. Cu excepţia cazului în care tribunalul arbitral a indicat altceva, declaraţiile martorilor, inclusiv ale martorilor experţi, pot fi prezentate în scris şi semnate de către aceştia.
3. În orice moment pe parcursul procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate cere părţilor să prezinte documente, probe materiale sau alte probe în perioada de timp stabilită de acesta.
4. Tribunalul arbitral va stabili admisibilitatea, relevanţa, importanţa şi ponderea probelor oferite.

Audieri
Articolul 28

1. În cazul unei audieri, tribunalul arbitral oferă părţilor o notificare cu suficient timp înainte cu privire la data, ora şi locul acestora.
2. Martorii, inclusiv martorii experţi, pot fi audiaţi în condiţiile date şi examinaţi în modul stabilit de către tribunalul arbitral.
3. Audierile se desfăşoară cu uşile închise, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel. Tribunalul arbitral poate cere retragerea oricărui martor sau a martorilor, inclusiv a martorilor experţi, în timpul depunerii mărturiei, dar unui martor, inclusiv unui martor expert, care este parte din procesul de arbitraj, în principiu, nu i se va cere să se retragă.
4. Tribunalul arbitral poate ordona ca martorii, inclusiv martorii experţi, să fie interogaţi prin mijloace de comunicare care nu necesită prezenţa fizică a acestora în cadrul şedinţei (cum ar fi videoconferinţă).

Expertii numiti de către Curtea de Arbitraj
Articolul 29

1. După consultarea cu părţile, tribunalul arbitral poate numi unul sau mai mulţi experţi independenţi care să furnizeze rapoarte în scris cu privire la anumite probleme care urmează să fie stabilite de tribunalul arbitral. O copie a termenilor de referinţă ai expertului, stabiliţi de tribunalul arbitral, va fi comunicată părţilor.
2. Expertul trebuie, în principiu, înainte de acceptarea numirii, să prezinte tribunalului arbitral şi părţilor o descriere a calificărilor sale şi o declaraţie privind imparţialitatea şi independenţa sa. În cadrul intervalului impus de către tribunalul arbitral, părţile informează tribunalul arbitral dacă are obiecţii în ceea ce priveşte calificările expertului, imparţialitatea sau independenţa acestuia. Tribunalul arbitral va decide prompt dacă acceptă orice astfel de obiecţii. După numirea unui expert, oricare dintre părţi poate formula obiecţii privind calificările, imparţialitatea sau independenţa expertului numai în cazul în care contestaţia se bazează pe motive de care partea ia cunoştinţă după ce numirea a fost făcută. Tribunalul arbitral decide imediat ce măsuri trebuie luate, dacă este cazul.
3. Părţile vor oferi expertului orice informaţii relevante sau va prezenta pentru inspectie orice documente sau bunuri relevante solicitate de acesta. Orice litigiu între o parte şi un astfel de expert, cu privire la relevanţa informaţiilor sau documentelor solicitate se trimite la tribunalul arbitral pentru luarea hotărârii.
4. La primirea raportului de expertiză, tribunalul arbitral va comunica o copie a raportului părţilor, care vor avea posibilitatea să-şi exprime, în scris, opinia cu privire la raport. O parte are dreptul să examineze orice document care a stat la baza raportului expertului.
5. La cererea oricăreia dintre părţi, după predarea raportului, expertul poate fi audiat în cadrul unei audieri la care părţile vor avea posibilitatea să fie prezente şi să interogheze expertul. La această audiere, orice parte poate prezenta martori experţi care să depună mărturie cu privire la punctele în litigiu. Dispoziţiile articolului 28 sunt valabile pentru o astfel de procedură.

Implicit
Articolul 30

1. În cazul în care, în termenul de timp stabilit de prezentul Regulament sau de tribunalul arbitral, nu prezintă suficiente motive:
(a) Reclamantul nu a comunicat cererea introductivă, tribunalul arbitral va emite o hotărâre de încetare a procedurii arbitrale, cu excepţia cazului în care mai rămân probleme pentru care trebuie să ia o hotărâre, iar tribunalul arbitral consideră că este necesar să facă acest lucru;
(b) Pârâtul nu a comunicat răspunsul său la notificarea de arbitraj sau întâmpinarea, tribunalul arbitral va dispune ca procedura să continue, fără a trata această nedepunere în sine ca fiind recunoaşterea afirmaţiilor reclamantului; dispoziţiile acestui subalineat sunt valabile şi în cazul în care reclamantul nu depune întâmpinare la o cerere reconvenţională sau unei reclamaţii în scopul compensării.
2. În cazul în care o parte, notificată în mod corespunzător conform acestor Reglementări, nu se prezintă la audiere fără să prezinte suficiente motive în acest sens, tribunalul arbitral poate continua arbitrajul.
3. În cazul în care o parte, invitată în mod corespunzător de către tribunalul arbitral să prezinte documente, probe materiale sau alte dovezi, nu face acest lucru în termenul stabilit, fără să prezinte suficiente motive în acest sens, tribunalul arbitral poate pronunţa hotărârea pe baza dovezilor prezentate.

Închiderea audierilor
Articolul 31

1. Tribunalul arbitral poate întreba părţile dacă au şi alte probe de prezentat, martori de audiat sau documente de depus iar, în cazul în care nu mai există, poate declara audierile închise.
2. Tribunalul arbitral poate, în cazul în care consideră că este necesar din cauza unor circumstanţe excepţionale, să decidă, din proprie iniţiativă sau la cererea unei părţi, să redeschidă audierile în orice moment înainte de pronunţarea hotărârii.

Renuntarea la dreptul de opozitie
Articolul 32

Lipsa obiecţiunilor imediate privind nerespectarea acestui regulament sau a oricărei cerinţe a acordului de arbitraj, este considerată a reprezenta o renunţare la dreptul părţii respective de a obiecta, cu excepţia situaţiei în care partea poate arăta că, în circumstanţele date, lipsa acţiunii sale a fost justificată.

Localizare pe harta


View Larger Map